Nu știu care este conceptul cărții și cu ce scop a început, dar vă voi descrie povestea ca să înțelegeți nemulțumirea mea. Ariciul sensibil și romantic, pe care prietenii lui îl lovesc cu piciorul ca pe o minge fiindcă li se pare amuzant, nu vor să stea cu el (la fel și adevărații lui prieteni) pentru că el însuși a fost nevoit să se schimbe și să devină mai dur ca să nu-l mai doară toți ceilalți. Acest lucru a avut ca rezultat faptul că a fost nevoit, la final, să redevină ariciul sensibil pe care prietenii lui îl lovesc cu piciorul în glumă, ca să nu rămână complet singur, de vreme ce toți l-au îndepărtat. Care este, adică, sensul? Dacă ești politicos și sensibil, ești obligat, cu scopul de a avea prieteni, să-i lași pe ceilalți să facă ce vor cu tine și să te întristeze? De ce să nu intre și ceilalți în procesul de a respecta nevoile prietenului lor?