Cărțile istorice pe care le scriu sunt cu ani lumină departe de textele unui specialist în Istorie, iar acest lucru devine ușor de înțeles pentru oricine este rațional. Pentru că în știința Istoriei nu își găsesc locul nici umorul provocator, nici auto-distrugerea narațiunii cu inserții asociaționale din alte povești.

Așa că am decis să pun ca titlu general pentru aceste narațiuni Istoria Neoelenă a Greciei Antice, nu doar dintr-o dispoziție umoristică, ci mai ales pentru a arăta că ceea ce spun nu este nimic mai mult decât stimulii pe care i-ar putea primi orice greco-elen care ar citi Istoria Greciei Antice, atunci când este complet și total părtinitor.

Prin aceasta, mă refer la a fi plasat într-o poziție specifică, care îi permite să vadă lucrurile dintr-un anumit unghi de vedere, și prin urmare să le ilumineze cu lumina care cade doar din acest unghi. Un altul ar alege un alt unghi - și ar fi dreptul său.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]