Ceva ca niște biografii literare ale „sfinților”… a sfinților unei credințe în ideele colective ale comunității naționale… a unei „moralități a ofrandei” care se lasă „pritocită” de frumusețea inaccesibilă pentru mulți a sacrificiului și devin ofrande fără nicio plângere sau amărăciune… oameni ca toți ceilalți, „când îngeri și când diavoli” cum spunea despre sine Karaiskakis, oameni vii și neîmpliniți și tragici așa cum este întotdeauna tragică ființa care a hotărât să se desprindă de pământ și să sară în cer…
Pentru că o astfel de „săritură” a fost 1821 și a fost deservită de tot felul de „tipi” care, chiar dacă mulți au început pe „o cale greșită”, pe parcurs s-au transformat, i-a remodelat profunzimea destinului patriei care cerea să fie eliberată de suferințele ei… „Biografii”, să spunem, ca niște elegii sau ca niște laude triumfătoare, dar în fiecare caz ca momente umane copleșitoare în marile bătălii pentru apărarea Binelui…
Pentru că nu trebuie să-i uităm pe cei care au visat și „au construit” libertatea noastră… Și pentru că nu încap toți Cei Speciali ai Luptei într-un tom mic, s-a făcut o mică selecție cu criterii, în esență, fie „imposibilitatea” unei acțiuni fie durerea personală neexprimală în timp ce dansează frenetic un cerc „legea Istoriei”….
