Walter Benjamin a fost în Moscova timp de două luni, între 1926 și 1927. Înregistrarea acestei călătorii ocupă un loc proeminent în scrierile sale, datorită luptei sincere și necruțătoare pe care a avut-o gânditorul germano-evreu atât cu motivațiile, cât și cu conștiința sa. Se pare că motivul inițial al acelei călătorii a fost Asia Lācis, o letonă care a devenit o influență semnificativă pentru el, atât emoțională, cât și spirituală.

Jurnalul lui Benjamin este, pe de o parte, o reflectare a unei relații de dragoste dificile în care obiectul dorinței este inaccesibil și, probabil, insensibil. Pe de altă parte, este istoria unei idile eșuate cu Revoluția. Pentru că Benjamin a călătorit în Rusia nu doar pentru a obține o imagine a societății sovietice din prima mână, ci și pentru a lua o decizie finală în legătură cu apartenența sa la Partidul Comunist.

Jurnalul din Moscova reprezintă ceva mai mult decât o mărturie despre ambivalența ideologică, condiția dilemă cu care se confruntă un intelectual. Valoarea sa estetică este, de asemenea, mare. Pentru că Benjamin se dovedește aici a fi unul dintre cei mai pătrunzători fiziognomiști ai Moscovei în secolul XX, conturând un portret de iarnă de neuitat al orașului.

„Jurnalul lui Benjamin în perioada sa de două luni la Moscova, de la 6 decembrie 1926 până la sfârșitul lui ianuarie 1927, este, cât pot să spun cunoscându-i urmele, o lucrare literal unică. Este cu adevărat, dincolo de orice îndoială, cea mai personală, absolut și necruțător de sinceră mărturie pe care o avem pentru o parte semnificativă a vieții sale. Niciuna dintre celelalte încercări de tip jurnal care au fost păstrate, care se opresc întotdeauna după câteva pagini, nu se compară cu aceasta – nici măcar gândurile foarte personale pe care le-a înregistrat în 1932, când s-a gândit să-și pună capăt zilelor.” – Gershom Scholem

„Jurnalul din Moscova este un text-cheie pentru înțelegerea psihologiei autorului unei opere voluminoase, polivalente și în mod excepțional rizomice, care, din fericire, încă (va) rezista eforturilor disperate ale filologilor, filosofilor și teoreticienilor de a înfrunta, interpreta și, dacă este posibil, a împropria Universul benjaminian.” – Costas Th. Kalpouzos