Când toamna anului 1901, psihiatru german Alois Alzheimer a preluat îngrijirea medicală a domnișoarei Augusta Dieter, care la 51 de ani se plângea de pierdere a memoriei, halucinații și tulburări de personalitate, era încă devreme pentru a înțelege că se confrunta cu simptomele unei boli fără precedent, pe care mai târziu avea să o descrie ca „o boală caracteristică acută a cortexului cerebral” și care, ani după moartea sa, toată lumea avea să o denumească în onoarea sa cu numele său: boala Alzheimer.

Cu toate acestea, a fost nevoie să treacă de atunci cel puțin un secol pentru ca comunitatea medicală să înceapă treptat să realizeze gravitatea și caracteristicile distincte ale acestei boli, care este acum cea mai frecventă cauză de demență. Totuși, ceea ce i-a impresionat, dar și îngrijorat în ultimii ani pe specialiști, este pe de o parte incapacitatea de a descoperi un tratament eficient și, pe de altă parte, frecvența alarmant de accelerată a apariției acesteia în întreaga lume: la fiecare trei secunde este înregistrat un nou caz, iar conform calculelor Organizației Mondiale a Sănătății, se așteaptă o triplare a acestora până în 2050.

Dar, dincolo de întrebările de natură medicală care necesită un răspuns, boala Alzheimer ridică și întrebări de sensibilitate socială și interes, fiindcă alături de pacientul care suferă de demență se află acel membru al familiei care își asumă rolul de îngrijitor, unul cu adevărat sensibil și dureros. Acest volum colectiv încearcă, așadar, să pătrundă cu un discurs științific responsabil în diversele aspecte ale problemei complexe și multifactoriale a bolii Alzheimer.

Se adresează în primul rând medicilor, studenților la medicină și profesioniștilor din domeniul sănătății, dar în același timp este de interes pentru publicul larg, deoarece, împreună cu dimensiunea clinică a problemei, abordează și aspectul social corespunzător, dorind să contribuie la informarea tuturor cu privire la opțiunile disponibile în țara noastră, dar și la nivel global, pentru îngrijirea pacienților și a familiilor acestora, prin funcționarea structurilor adecvate de furnizare a serviciilor.

În final, subliniază perspectiva încurajatoare pentru găsirea unui tratament definitiv, pe care o promit atât cercetarea inovatoare desfășurată în domeniile diagnosticului și prognozei bolii, cât și noul sector al Medicinii de Precizie cu abordarea sa revoluționară asupra problemei.