În cartea lor revoluționară Tribal Leadership [Conducerea tribală], consultanții de afaceri Dave Logan, John King și Halee Fischer-Wright au dezvăluit cele cinci etape ale stratificării tribale, după o cercetare extinsă în organizații mici și mijlocii. Deși echipele de baschet nu sunt exact „triburi”, ele împărtășesc în mare măsură caracteristici similare și se dezvoltă după aproximativ aceleași specificații: • Etapa 1 caracterizează majoritatea găștilor de stradă, ale căror membri împărtășesc disperarea, ostilitatea și convingerea neclintită că „viața este o mizerie”. • Etapa 2 este locuită în principal de oameni apatici, care se consideră victime și participă pasiv la cursă. Și ei sunt de acord că „viața este o mizerie”. Astfel de personaje sunt protagoniștii serialului TV The Office sau ai benzilor desenate Dilbert. • În Etapa 3 accentul se pune pe realizările individuale și este guvernată de sloganul: „Eu sunt grozav, tu nu”. Potrivit autorilor, indivizii în această fază „consideră victoria o datorie și o chestiune personală. Muncesc mai mult și gândesc mai eficient decât concurenții lor, pe o bază individualistă. Mentalitatea care se naște este cea a „războinicilor solitari”.” • Etapa 4 este dedicată mândriei tribului și convingerii răspândite că „noi suntem grozavi (în timp ce ceilalți nu)”. Un astfel de grup de oameni este definit și de puterea adversarilor. Cu cât adversarul pare mai puternic, cu atât crește puterea tribului. • Etapa 5 este mai rară și se caracterizează printr-o aură răspândită de auto-admirație inocentă și prin credința neclintită că „viața este minunată”. (Vezi Chicago Bulls, 1995-98.)