Revoluția a fost pregătită de toate tendințele erudite ale vremii, a fost o lucrare atât a simplilor preoți și călugări, dar în practică a fost în cele din urmă opera oamenilor simpli ai poporului.
Bineînțeles că unii au depășit limitele în fum, în rătăciri și în gloanțe, pe care nu doar noi, ci și mulți preoți participanți le-au combătut. În total, însă, a fost o „revoluție națională de eliberare” pe baza criteriilor politice și s-a bazat pe „teologia eliberării” conform criteriilor teologice moderne.
Faptul că principalii actori erau mai mult sau mai puțin creștini ortodocși (chiar dacă unii erau „creștini sălbatici”), participarea mare a preoților și călugărilor și, măcar cu o a doua gândire, participarea arhiereilor a pus și pecetea creștină.
Însă schisma care a intervenit cu Baverezul față de Patriarhia Ecumenică a dat naștere interpretării „elino-creștine” și, din aceasta, ideologiei, de unde și sărbătorirea oficială din 25 martie (care nu am un anumit problem).
De aceea, astăzi circulă patru perspective asupra tipului de revoluție, despre care nu sunt expert pentru a insista. Consider însă că trei dintre ele omit aspecte. Consider că o compunere a tuturor aspectelor este justă și obiectivă.
Panagiotis A. Bourdalas Kertezi, 02.06.2021
