Educația specială a făcut în ultimele două decenii pași importanți în organizare și dezvoltare în țara noastră.
Crearea mai multor Școli Speciale și funcționarea unui număr semnificativ de Clase de Integrare (Clase Speciale) în școlile „obișnuite” arată schimbarea atitudinii statului față de copiii cu nevoi speciale, deoarece consideră acum că este datoria sa să educe aceste persoane.
Persoanele cu dizabilități au fost timp de decenii și secole membrii protejați ai bisericii, organizațiilor de caritate, fundațiilor, asociațiilor părinților etc. Astăzi, acest lucru nu mai este valabil. Statul a preluat sprijinul acestor persoane, deoarece aceasta este impusă de principiile democrației, demnității umane și justiției sociale.
Cu toate acestea, nu este suficientă doar voința statului, care instituie legi și emite reglementări pentru a îmbunătăți educația specială în Grecia. Este necesară sensibilizarea educatorilor, a părinților, a autorităților locale și a întregii comunități sociale.
Cine trebuie să fie sensibilizat și informat în primul rând cu privire la problemele educației speciale (dificultăți de învățare, probleme de comportament, dislexie etc.) este profesorul din școala generală, care se confruntă zilnic cu problemele elevilor cu diverse slăbiciuni și este chemat să găsească soluții.
[Fragment din textul prefatei]
