Dificultățile de învățare trebuie să fie distinse de nevoile educaționale speciale, care se referă la probleme serioase de învățare, care pentru a fi depășite sau cel puțin reduse, necesită intervenția 'specialiștilor' și nu doar a profesorului din clasă.

Copiii cu dificultăți de învățare se confruntă în principal cu probleme la citire, la ortografie, la scriere și la matematică. Aceasta deoarece fiecare cuvânt necesită decodificare, atunci când se leagă de sunetele acestor simboluri. Ar trebui noi, educatori, să ne adaptăm metoda de predare în funcție de tipul copilului.

Adesea, va trebui să combinăm metoda vizuală și auditivă cu cea tactilă, deoarece multe copii învață mai ușor ca tipuri mixte de percepție. Acești copii ar trebui să fie tratați fie în cadrul clasei lor cu predare individualizată, fie cu predare de întărire care este oferită în principal de profesorul din clasă și, în al doilea rând, de alt profesor al școlii.

În niciun caz însă nu ar trebui să fie trimiși în clasele de integrare, care primesc doar copii cu nevoi educaționale speciale. Predarea de întărire generează speranțe că își va atinge obiectivele, dacă desigur se realizează o planificare metodică. Poate că se va dovedi a fi cea mai bună modalitate de integrare a copiilor în clasa lor, dacă este organizată pe baze corecte.

[Fragment din textul prefatei]