Ce ciudat, ce fascinant este jocul teatrului, expunerea necruțătoare a trupurilor goale, poate că undeva, cumva, va apărea această fiară întunecată pe care o numim suflet...
Și cât de profund, cât de profund) trebuie cineva să sape în pământ poate că undeva, cumva va apărea o bucată de cer neîntinată. Pentru că, în cele din urmă, important nu este să tragi o bucată de cer pe scena teatrului. Important este să convingi publicul de dedesubt că tot ce văd este cer. Și nu doar atât. Să creadă cu tărie, acest public de multe ori sceptic, că acum vede cerul adevărat. Pentru prima dată.
Odată studentă a Teatrului de Artă, pe scenă de treizeci de ani încoace, dar și profesoară de tineri actori de ceva vreme, Katia Ierou, cu curaj și simplitate, își aduce mărturia prețioasă.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
