Textele publicate în această Colecție au fost scrise în perioada 1914-1917, adică în anii Primului Război Mondial.

Ele reflectă importanța majoră a abordării de clasă-științifice asupra problemei războiului, lucru care a dat Partidului Bolșevic capacitatea de a conduce clasa muncitoare din Rusia spre victoria revoluției împotriva propriului său capital. Elaborarea acestor texte a avut loc în condiții de foc, în condiții în care presiunea pentru 'unitate națională', presiunea oportunistă de adaptare era uriașă.

Este caracteristic faptul că, în acea perioadă, aproape întreaga conducere a II-a Internaționale, în ciuda declarațiilor contrare (conferințele de la Copenhaga și Basel), a trădat clasa muncitoare din țările lor și a chemat-o să cadă în măcel pentru interesele capitalului - reformiștii s-au transformat în socialiști șovinisti.

Oportuniștii din II-a Internațională susțineau că estimarea Congresului de la Basel (1912) pentru formarea unei situații revoluționare nu s-a confirmat, având în vedere că guvernele păreau puternice la începutul războiului. Lenin răspundea că niciodată guvernele, clasele conducătoare ale diferitelor state nu au avut atât de multă nevoie de consimțământul maselor muncitoare (de 'supunerea lor pașnică') ca în timpul războiului.

El a subliniat de asemenea că, dacă la începutul războiului, 'în special într-o țară care așteaptă o victorie rapidă, guvernul pare a fi atotputernic, nimeni niciodată și nicăieri în lume nu a asociat așteptarea unei situații revoluționare exclusiv cu momentul 'începerii' războiului și cu atât mai puțin nu a identificat 'aparentul' cu realitatea.

Această problemă fusese discutată și anterior, în cadrul II-a Internaționale, la Congresul de la Stuttgart în 1907. Lenin, răspunzând lui Hervé, sublinia că lupta trebuie să vizeze 'înlocuirea capitalismului cu socialismul și nu doar înlocuirea războiului cu pacea.' Esența nu este doar să împiedicăm izbucnirea războiului, ci să profităm de criza generată de război pentru a accelera prăbușirea clasei capitaliste.

Contrar părerilor 'semi-anarhiste' ale lui Hervé, privind 'greva' și 'rebeliunea' împotriva războiului, Lenin sublinia că problema alegerii mijloacelor depinde de natura crizei provocate de război. Lenin demască fără milă și curentul centrismului, care în cuvinte stigmatiza nenorocirile războiului, însă, în practică, era târât de șoviniști în numele unității cu ei, sub influența fricii ca nu cumva să fie scoși în afara legii de către clasa capitalistă.