În 1955, un tânăr student al Facultății de Arhitectură din Geneva, Manuel Baud-Bovy, vizitează pentru prima dată Tinos, stând într-o căsuță de vacanță pe plaja din Kiona. Explorând insula, Manuel a dat peste unele clădiri neobișnuite, despre care nu auzise niciodată nimic.

Cu surprindere și entuziasm, în fiecare dintre excursiile sale descoperea porțiuni solitare de porumbei pe plaje, altele sprijinite pe pante și altele care domneau pe înălțimi, fiecare depășind pe anteriorul în frumusețe și mândrie. Datorită tatălui său, Samuel, etnomuzicolog, Manuel dezvoltase un interes pentru studiul culturii populare. Pe de altă parte, bunicul său celebru, Daniel, publicase studii și cărți cu teme de arhitectură tradițională din Elveția…

Manuel Baud-Bovy, profund impresionat, s-a gândit să întocmească un catalog sistematic al porumbeiștilor. A străbătut întreaga insulă și dormea uneori într-un sat, alteori sub stele sau într-o fâneață, capelă sau porumbeiș obscur. A descoperit aproximativ opt sute de porumbei pe care i-a surprins în patru albume mari cu scheme detaliate, teorii și gânduri, pe care le-a depus la Facultatea de Arhitectură din Geneva pentru teza sa de doctorat.

După mai bine de 60 de ani, o parte din acest material rar devine carte, îmbogățită cu texte introductive și multe fotografii-document care surprind porumbeișii așa cum au fost păstrati în 1955, aducând astfel într-un mod intens în atenție necesitatea protejării patrimoniului nostru cultural și îndemnându-ne să urmăm căile insulei...