În decembrie 1991, fiica lui Allende, Paula, la vârsta de 26 de ani, a suferit o boală gravă și a căzut în comă. Această carte a început ca o scrisoare către Paula, scrisă în orele petrecute alături de ea și s-a transformat într-o relatare personală și într-o mărturie a legăturilor care unesc familiile - o poveste adevărată, curajoasă, iluminatoare și inspiratoare.

Cartea a fost scrisă în orele nesfârșite pe care autoarea Isabel Allende le-a petrecut pe holurile unui spital din Madrid, în camera ei de hotel și lângă patul fiicei sale Paula, în timpul verii și toamnei anului 1992. Confruntată cu pierderea posibilă a copilului său, Isabel Allende s-a întors către povestire pentru a-și ridica moralul și a transmite fiicei sale dorința de a se trezi, de a supraviețui. Povestea pe care o relatează este cea a propriei sale vieți, a istoriei sale familiale și a tragediei țării sale, Chile, în anii care au precedat lovitura de stat militară violentă a lui Pinochet.

Pagini: 384, Dimensiuni: 12.9x12.9cm