Acest volum conține traduceri ale două colecții ulterioare ale lui Odysseas Elytis (Premiul Nobel pentru Literatură, 1979). Potrivit anunțului oficial al Academiei Suedeze, Premiul Nobel i-a fost acordat lui Elytis "pentru poezia sa, care, pe fundalul tradiției grecești, ilustrează cu o putere emoționantă și o viziune spirituală lupta omului contemporan pentru libertate și creativitate." Elegiile de la Oxopetra, publicate în noiembrie 1991 la vârsta de optzeci de ani, au fost imediat salutate ca una dintre cele mai bune lucrări ale sale. Departe de a fi un dialog cu moartea, așa cum au concluzionat mulți critici pripit, aceste elegii sunt plângeri pentru ceea ce este vizibil și perceput în anumite "momente fără timp" care, precum Oxopetra, se îndreaptă spre dincolo, într-o altă realitate, dezvăluind adevăruri care, spre profundă dezamăgire a poetului, rămân "neconfirmabile" și "inexprimabile." Poeziile de aici funcționează ca o "formă modernă de magie," o cheie care deschide porțile către această altă realitate, cel puțin pentru cei care vorbesc limba lui Elytis: limba Soarelui Misterios. În Vestul Jalei, publicat în noiembrie 1995, cu câteva luni înainte de moartea sa, devine chiar mai clar că poezia sa rămâne, ca întotdeauna, o odă la viață, dragoste și frumusețe.