În memoria colectivă și în istoriografie, calea sumbră a „sângelui” care începe cu asasinarea regelui George I (1913), continuă cu execuțiile din perioada interbelică și cu protestatarii uciși din mai '36, devine înfiorătoare atunci când ajungem la anii întunecați și inumani ai ocupației și războiului civil (1941-49), cu dispariția celor 50.000 de evrei din oraș, cu execuțiile în masă în zonele din jurul Genți Kule și tabăra lui Pavlos Melas, cu crimele intoleranței și atacurile teroriste din oraș, unde famoasa și inexplicabila asasinare politică a jurnalistului american J. Polk (1948) își aruncă încă o umbră grea.

Palimpsestul istoric al sângelui este completat în perioada post-război civil de execuția lui N. Nikiforidis (1951), de asasinarea lui St. Veldemiris (1961), de execuțiile în plină stradă ale lui Chalkidis (1967) și Tsarouhas (1968) din partea organelor dictaturii, iar înainte a avut loc faimoasa asasinare politică a deputatului Gr. Lambrakis de către faptele statului în mai 1963.

Încercând să extragă material și mărturii dintr-o bibliografie vastă, din publicații de reviste și ziare și din texte literare, profesorul și scriitorul Giorgos Anastasidis propune o investigație, lectură și decodificare temeinic documentată a acestui parcurs în vremurile sălbatice.