Această carte, scrisă de un grec din Pont, reprezintă un alt martor autentic pentru greutatea și profunzimea prezenței grecești în Asia Mică, Caucaz, Rusia de Sud și Pontul Euxin.

Scrisă cu puțin înainte de moartea sa, această scurtă autobiografie a lui Haralambos Vasiliadis descrie aventurile sale de caracter odiseic până când ajunge, pentru a cincea și ultima dată, refugiat în îndepărtata Florina.

Asemenea unei pelicule de cinema, anii se desfășoară cu viața sa din Caucaz, copilăria, relația deosebit de intensă cu tatăl său, prima lui iubire și prima sa fugă în satele pontice din Novorossiysk, unde întâlnirea sa cu unchiul său Stathios a fost ultimul pas înainte de plecarea definitivă din casa părintească pentru a se înrola în armata rusă.

În această perioadă cea mai caracteristică a vieții sale ca ofițer cosac, va trăi din mijlocul evenimentelor zguduitoare de pe frontul ruso-german, Revoluția de Octombrie și lupta necruțătoare dintre Albi și Bolșevici până la victoria acestora din urmă, care l-au condus la ultima sa fugă "după multe aventuri cu morți și răniți în fiecare parte pe care o traversam și multe metamorfoze", în Grecia.

În acest ultim loc de refugiu al vieții sale, va găsi acum un adăpost permanent, unde va petrece cea mai mare parte a vieții sale, așa cum o reiterează concis în partea a patra a autobiografiei sale.

O carte a memoriei, dar nu doar atât. O autobiografie care, dincolo de povestea pur personală, descrie într-un mod simplu, experiențial și necomplicat o perioadă importantă care coincide cu Genocidul Pontic, acest grec apărător, înrădăcinat în regiunea Pontului și Caucazului timp de mai mult de trei milenii.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]