A fost numită ‘epoca revoluției’. Căldura intensă a acesteia a venit în decadelor de o parte și de alta a anului 1800. Dar a durat un întreg secol: de la Declarația de Independență a Americii în 1776 până la marile ‘unificări’ naționale ale Germaniei și Italiei în anii 1860.

Chiar în mijlocul acestei lungi ‘epoci a revoluției’ și, așa cum se dovedește, punctul pivot al acesteia, vine Revoluția Greacă care a izbucnit în primăvara anului 1821. Istoricii au fost lent să recunoască rolul esențial al răscoalei grecești din 1821, și recunoașterea internațională a Greciei ca stat suveran și independent cu nouă ani mai târziu, în 1830, în acest proces care a contribuit atât de mult la conturarea geopoliticii continentului european, și de fapt, a unei mari părți a lumii.

Această mică carte are ca scop explicarea a ceea ce s-a întâmplat în acești nouă ani pentru a aduce astfel de consecințe de anvergură (și cu siguranță neanticipate) și de ce semnificația plină a acestor evenimente abia acum începe să fie apreciată, două sute de ani mai târziu.