„Încă de la prima sa apariție, Dragoumis se evidențiază ca fiind împotriva parlamentului. El respinge sistemul și disprețuiește aristocrația parlamentară care iese la suprafață prin voturi. De asemenea, de la prima sa apariție, se arată și anti-democratic, nu doar pentru că cele două noțiuni sunt înrudește, nu doar pentru că nu tolerează nivelarea și caută o poziționare diferită și satisfacerea valorilor, ci și pentru că constată că poporul este profund anti-democratic.

Anti-parlamentar, anti-democratic, anti-partid, Dragoumis înțelege din prima clipă că instituțiile și regimurile nu sunt scopuri pentru Națiuni, ci mijloace și arme. […] Studiază influențele care vin din Vest, „noi idei” și descoperă că noile idei pun în pericol Națiunea mai mult decât dușmanii din jur. Ele s-au dezvăluit prin predicile Revoluției Franceze, s-au răspândit prin Democrație, constituind conținutul spiritual al „culturii moderne”, republicană și socialiste.

Și această cultură ne vine subversiv, blând, liniștitor, plină de căldură, „cu filantropia sa, cu ajutorul reciproc, cu parlamentarul său, cu nivelarea sa și ne face pe toți oamenii egali cu cei mai mici”. Citirea studiului lui Petru Horologu despre Ion Dragoumis, care a fost premiat cu un premiu de stat în 1939, este astăzi semnificativă nu doar pentru cei care le place să se întoarcă la istoria ideilor politice ale patriei noastre.

Este semnificativă și pentru cei care doresc să intre în contact cu scriitorii care au pus accent pe valoarea pe care o are originea noastră grecească și pe dinamica culturală ancestrală a helenismului pentru continuitatea vieții noastre naționale. Nu este întâmplător că scriitori precum Dragoumis și Horologu sunt nu doar împinși în uitare de către sistemul editorial contemporan din Grecia, ci se și încearcă destabilizarea a tot ceea ce au făcut, au scris și au înțeles.