O fetiță mică, Nina, abia așteaptă să împodobească bradul de Crăciun pe care l-a cumpărat tatăl ei... Când îl vede, se dezamăgește pentru că este mic și scund... Însă, căutând printre crengile lui, o așteaptă o mare surpriză... Un plic cu instrucțiuni pentru a-și crea propriile decorațiuni unice de Crăciun și pentru a da bradului o altă înfățișare. Dar o mai așteaptă și alte câteva surprize...
O carte de Crăciun pentru copii diferită, care îi învață pe cei mici recunoștința pe care ar trebui să o simțim cu toții pentru lucrurile „mici” și „mari” pe care le avem în viața noastră!
Se aseamănă cu o vânătoare de comori originală, deoarece fiecare scrisoare este continuarea celei anterioare... O ghidează pe Nina într-o călătorie unică de autocunoaștere și mini-psihanaliză.
În ciuda supraconsumului din zilele noastre, promovează conștiința ecologică... Îi îndeamnă pe cei mici să ia acasă un brad natural în ghiveci, așa cum are Nina. De asemenea, să-și creeze propriile decorațiuni de Crăciun făcute manual și să-și împodobească bradul într-un mod unic! Astfel, chiar și cel mai „urât” brad își va schimba înfățișarea și va arăta minunat!
Până la urmă, nu judecăm o carte după coperta ei, pentru că în paginile sale putem descoperi comori unice... Exact asta i s-a întâmplat și Ninei și micuțului ei brad de Crăciun.
A treia scrisoare o îndeamnă pe Nina și pe fiecare mic cititor să se gândească la oamenii care îi fac fericiți, la trăsăturile de care sunt mândri și la lucruri mici, aparent neînsemnate, care însă sunt absolut folositoare în viața lor. Este un bun prilej pentru discuții mai profunde cu copiii, pentru ca și noi, părinții, să aflăm cum percep ei lumea și pe ei înșiși.
Pentru că adevărata magie a Crăciunului nu constă în cadouri, haine și jucării, ci în a fi fericiți cu noi înșine și cu cei dragi!
În biblioteca noastră mai avem o carte preferată de Katrina Tsantali, „Fantazou”, plină de sensibilitate, empatie și sentimente față de animale.
Și „Scrisori ascunse în brad” abundă de sentimente pozitive, sensibilitate, empatie și recunoștință față de sine și față de cei din jur.
Ilustrațiile minunate, care îmi amintesc de abțibildurile Sarah Kay pe care le aveam când eram mică, însoțesc și pun în valoare textul care curge firesc și este urmărit cu plăcere atât de cei mici, cât și de cei mari.
Citind a treia scrisoare, care îi cere Ninei să se gândească la trei lucruri care o fac fericită, mi-a venit în minte „Borcanul amintirilor”. În fiecare seară, îi întrebăm pe copii trei lucruri care i-au făcut fericiți în acea zi, le scriem pe un bilețel și le punem într-un borcan. Ajunul Crăciunului este o zi frumoasă pentru a deschide borcanul și a citi notițele pline de optimism și momente amuzante.
O frază frumoasă pe care am reținut-o din carte este: „Fericirea începe cu recunoștința”!
Să fim cu toții recunoscători pentru ceea ce avem în viața noastră și să-i învățăm și pe copiii noștri adevăratul sens al Crăciunului!