Prietenul meu, când un om trăiește, trăiește și nu se vede. Ei bine, încercați, cât timp se vede, să-i așezați în față o oglindă, deoarece trăiește sub stăpânirea pasiunilor sale. Atunci ori rămâne uimit și surprins de înfățișarea sa, ori își întoarce privirea pentru a nu se vedea, ori, înfuriat, scuipă imaginea sa, ori, furios, lovește cu o pumn pentru a o distruge. Și dacă plângea - nu mai poate plânge acum, dacă râdea - nu-i mai este cu putință. Cu siguranță se naște ceva neplăcut. Această neplăcere este teatrul meu. Luigi Pirandello, interviu în Corriere della Sera.

Ersilia Drei nu suportă viața ei și încearcă, fără rezultat, să se sinucidă. În timp ce povestește motivele, își ascunde slăbiciunile și își ascunde nuditatea morală. Personajele lucrării, cu fraze care, la prima citire, par nesemnificative, incomprehensibile și haotice, expun psihicul uman și prezintă, fiecare, propria sa realitate.