Cu puțin timp înainte de războiul din 1940, undeva în Marousi, Eleftheria, o fetiță de zece ani, locuiește cu părinții ei. Frații ei gemeni mai mici o numesc Letro și când sunt supărați pe ea, o numesc plasmodiul lui Laveran. Ea detestă treburile casnice și treburile „feminine”, în timp ce este înnebunită după tot ce dezaprobă tatăl ei: Citește cărți cu nesaț, așteaptă cu nerăbdare să vadă teatru, aruncă priviri la ziar și își dorește să semene într-o zi cu Antigona lui Sofocle. La etajul superior al casei lor, domnul Marcel, un francez care locuiește permanent în Grecia, îl are sub protecția sa pe nepotul său Benoit, care devine un prieten inseparabil al copiilor. Jucăriile lor sunt puține - bile, titirezi, corzi de sărit, yoyo-uri și o pereche de role cu roți - dar imaginația lor este inepuizabilă. Împreună, inventează o mie și una de povești care îi încântă chiar și pe ei înșiși. Și cât de multe ar mai gândi să facă dacă nu ar fi împiedicați de adulți... Adulții și copiii. Două lumi atât de diferite încât, oricâți ani ar trece, legile și limbajul lor nu vor fi niciodată comune. Fiecare poartă propriul adevăr. De aceea, până la urmă, în spatele unei umbrele mov, se pot ascunde multe lucruri!