Mi-am deschis ochii. Un necunoscut era aplecat deasupra feței mele la o distanță de un respir. Mă privea cu o atât de bunătate, încât eram sigură că mor.

Îmi mângâia cu blândețe capul și părul. Și era foarte frumos. Cât de mult aș fi dorit să fie pur și simplu cineva care să-mi vorbească cu dragoste și nu cineva care să-mi spună fără ocolișuri: „Ați suferit...