În această carte se încearcă o prezentare concisă, printr-o combinație de abordare istorică și sistematică, a elementelor principale ale Dreptului Roman care fac parte din tradiția noastră juridică.
Pe lângă Dreptul Civil, domeniu de aplicare a ius civile, niciun sector al dreptului contemporan nu a rămas neafectat de Dreptul Roman. Procedura modernă adoptă măsuri legale similare, acțiuni, obiecții, măsuri provizorii, cu cele care au fost formate de Preaitorii Romei.
Dreptul Internațional își trage originea din concepțiile romane despre dreptul natural și ius gentium. În centrul său se află percepția romană că dreptul trebuie să fie un instrument care facilitează coexistența între diferite popoare, un legământ de unitate, conciliere a conceptelor și compromitere a intereselor opuse.
În domeniul Dreptului Public, instituțiile Romei au alimentat constant gândirea politică și au funcționat ca un model pentru instituții moderne similare, de la monarhii până la sistemele contemporane de guvernare democratică din Europa și SUA.
În principal însă, dincolo de contribuția lor la ramurile individuale ale dreptului, juriștii romani, elevând însăși concepția despre drept, de la un sistem de reguli legale date la un sistem de concepte juridice, au creat un „limbaj” juridic comun cu un caracter atemporal, care continuă să fie vorbit și astăzi între juriști, în toate colțurile lumii.
Pentru juristul contemporan, studiul tradiției juridice romane reprezintă, dincolo de o introducere în fundațiile dreptului contemporan, o reconectare la cea mai importantă cultură juridică cunoscută de umanitate, care continuă să alimenteze evoluția juridică și astăzi.
