CARTEA DE FAȚĂ se concentrează pe politica educațională a lungului deceniu al anilor 1850 și, în special, pe perioada în care Charalambos Christopoulos a fost ministru (1855-1859), cel mai longeviv ministru al Educației din secolul al XIX-lea.
Cele două rapoarte ale ministrului (1856 și 1857), împreună cu cele paisprezece texte paralele incluse în această ediție, evidențiază aspecte interesante – dar în mare parte necunoscute – ale politicii educaționale și vieții politice a țării.
Scopul lui Christopoulos este, de la început, reducerea sau chiar eliminarea problemelor sistemului educațional. Constatările sale reprezintă prima recunoaștere oficială a disfuncționalității sistemului educațional și a incapacității acestuia de a satisface nevoile țării.
Deși Christopoulos nu face pași îndrăzneți, pare să-și imagineze și să încerce să organizeze, cu pași lenți dar siguri, un sistem educațional „diferit”, având grijă de toate nivelurile educației publice, de educația tehnică și profesională, de educația fetelor și de formarea profesorilor și profesoarelor.
