Sub denumirea Metafizica, sau Despre cele după naturalețe, se iese una dintre cele mai importante lucrări ale filosofului grec antic Aristotel, dar și una dintre cele mai importante din antichitate în general.
Această lucrare de paisprezece volume a lui Aristotel reprezintă prima cercetare științifică asupra principiilor și cauzelor fundamentale (cauzalitate) din care diferitele ființe își trag existența esențială. Este prima lucrare de metafizică din istorie.
Cartea I: Înțelepciunea este cunoașterea principiilor și cauzelor. Ce au spus filozofii presocratici despre cele două cauze: cauza materială și cauza eficientă. Critică adusă presocraticilor. Critică la teoria ideilor platonice. Epilog. Conceptul de adevăr. Cele patru cauze. Atitudinea noastră față de cunoaștere.
Cartea II: Întrebări legate de conceptele ontologice fundamentale: cauze, principii, substanță.
Cartea III: Obiectul Ontologiei: ființa ca ființă. Principiile logice ale contradicției, ale terțului exclus și ale cauzei suficiente.
Cartea V: Obiectul Ontologiei. Semnificațiile cuvântului „ființă”. Conexiunea cauzală. Adevăr și minciună.
Cartea VII: Ce înseamnă ființă și substanță. Cele patru semnificații ale „substanței”. Ce-este-cea-ce-a-fost-întotdeauna. Geneza, producția, schimbarea. Relația dintre definiție și substanță. O noțiune universală nu este substanță.
