Ironic în Zilele Fericite nu este ceea ce numim de obicei „ironie tragică”. Nu știm mai multe decât știe Winnie; și orice emoție mobilizăm pentru a ne ridica deasupra propriului său dramatism al autocunoașterii și al iluziei se întoarce la noi înșine.

Pe Winnie nu o putem privi cu milă sau cu condescendență. Este unul dintre cele mai simpatice personaje create de teatru. Ne cântărește cu o simpatie profundă, dar stângace, pentru că pur și simplu împărtășește cele mai profunde, cele mai intransigente îngrijorări ale noastre.

În centrul întregii lucrări a lui Beckett se află o percepție tragică a lumii și a condiției umane, din care însă refuză să se desprindă bunătatea, ironia și râsul – râsul filosofului și râsul bufonului; niciodată însă sarcasmul celui care ridiculizează.