Cum se conturează curentele artistice după ruptura istorică pe care a impus-o Al Doilea Război Mondial? Această carte începe cu o introducere extinsă despre perioada 1850-1940, evaluând și starea artelor din Europa în timpul ocupației.

Apoi, sunt descrise și analizate toate tendințele artistice semnificative din pictură, sculptură și arhitectură care au apărut de la mijlocul anilor 1940 până la sfârșitul anilor 1970. În prima parte sunt incluse curentele care s-au conturat în primii ani postbelici în Europa și America, de la Art informel, abstracția geometrică, op art, arta cinetică și Spazialismo până la expresionismul abstract, neo-dadaismul, pictura hard-edge și abstractizarea post-picturală.

Această evoluție artistică este examinată prin prisma mutației centrului de greutate de la Paris la New York, care a determinat și soarta suprrealismului în primii ani postbelici. Așa cum arată autorul, noul mediu al Războiului Rece a definit de asemenea conflictul postbelic între reprezentare și abstractizare, în timp ce a consolidat predominanța realismului socialist în țările socialiste existente.

În a doua parte a cărții, se pune inițial accent pe ruptura emergentă dintre arta modernă și arta contemporană spre finalul primei perioade postbelice. Această ruptură este atestată de apariția unei serii de noi tendințe care sunt descrise în detaliu, de la Gutai în Japonia până la Nouveaux Réalistes, situaționiști și pop art în Europa și Statele Unite.

Apoi, se face o referire extensivă la noi tipuri de artă, precum happening-ul și performance-ul, dar și la tendințe și grupuri artistice precum Fluxus, Aktionismus din Viena și Arte Povera din Italia. Analiza activității acestor grupuri, care se constituie prin rupturi și oscillări, este corelată cu consolidarea unor noi modele de comportament social și economic sub regimul consumismului nestăvilit și al comercializării generalizate.

Această perioadă culminează cu o criză amplă la sfârșitul anilor 1960, care, în domeniul artelor vizuale, coincide cu formarea tendințelor minimaliste și post-minimaliste și a artei conceptuale care sunt prezentate și analizate pe larg de autor. A doua parte a cărții se încheie cu sublinierea și descrierea contradicțiilor care decurg din atitudinea critică a artiștilor din anii '70 într-un mediu de recul al cererilor sociale radicale, în cadrul unui proces complex de integrare a noilor curente artistice în aparatului instituțional și economic.

În partea a treia a cărții, în final, sunt prezentate tendințele postbelice în domeniul arhitecturii, de la abordarea critică a stilului internațional până la apariția așa-numitului postmodernism, iar se face referire și la modelele arhitecturale care au dominat în țările socialiste. Trecerând printr-o perioadă de aproape 40 de ani, autorul descrie, studiază și analizează detaliat toate determinările care au decis, dintr-o perspectivă istorică, evoluțiile artistice într-o fază extrem de critică de formare a lumii contemporane.