„Formulările privind cele două principii ale funcționării mentale” reprezintă o dezvoltare ulterioară a distincțiilor care au fost deja prezentate, printr-o terminologie aproape neurologică, în Designul Psihologiei Științifice. Conceptele de procese primare și secundare prezentate în aceste texte își dobândesc semnificația lor definitivă prin distincția introdusă: principiul plăcerii și principiul realității. Încă în acest text, realitatea este transformată, nu doar într-o „forță cu adevărat autonomă”, ci și într-un factor nosografic central. Principiul realității pare să urmeze cronologic principiul plăcerii, atunci când se renunță la încercarea de a satisface prin iluzie. Apoi, nu se caută plăcutul, ci realul, chiar dacă nu este plăcut.
„Renegarea” este unul dintre cele mai scurte și mai condensate texte ale lui Freud. Deși se ocupă în principal de o problemă specifică a metapsihologiei, atinge întrebări despre tehnica psihanalitică de la început până la sfârșit. „Renegarea” este un proces în care subiectul exprimă materiale (gânduri, sentimente) care până atunci fuseseră reprimate, dar în același timp refuză să le recunoască ca fiind ale lor. Renegarea este o modalitate prin care cineva ia în considerare reprimarea; este în esență deja o negare a reprimării, dar nu și o recunoaștere a ceea ce a fost reprimat.