Scrierile către sine ale lui Marcus Aurelius, din confesiuni private și exerciții spirituale personale, au devenit testament, dar prețios, „monument al sufletului”, „moștenire în veac” pentru generațiile viitoare.

Prezentând, prin înregistrarea gândurilor sale, imaginea sufletului său, a devenit un model atemporal pentru cei care, în vremuri dificile, luptă să rămână oameni.

Au fost lăudate, studiate și citite ca un Evanghelie înainte de Hristos, prevestind o nouă epocă care nu va întârziat să vină.