Cu jumătăți de adevăr, popoarele cultivă și hrănesc prejudecățile naționale. Într-un mediu de mândrie națională, prejudecățile naționale, eliberate de conștiința individuală și de sentimente, dobândesc asprimea unui acuzator popular. Niciun circumstanțial nu este acceptat.
Așa, simplificarea acuzelor capătă o tehnică specială, iar generalizarea devine o regulă. Vinovați sunt ceilalți. Ca reacție la aceste prejudecăți, poate și eu fiind părtinitor, plasez conștient persoanele din opera mea într-o zonă de marginalizare a decadenței grecești.
Într-un peisaj provincial, unde anxietatea supraviețuirii precede aplicarea dispozițiilor economice, iar nesupunerea față de legi devine un exercițiu zilnic de supraviețuire. În acest peisaj, acuzații nu înțeleg niciodată cu precizie motivele pentru care sunt acuzați. Apărarea lor este întotdeauna slabă, deoarece acuzația se bazează întotdeauna pe jumătăți de adevăr.
Dar atunci când jumătatea de adevăr este completată de prejudecată, este suficientă pentru condamnare.
