Diego Rivera (1886–1957) este o prezență puternică în istoria artei. Cu principii politice dedicate și o istorie romantică tumultuoasă, a servit simultan ca soț și protector al Fridei Kahlo, susținător și oponent al Uniunii Sovietice a lui Stalin, precum și eliberator și trădător al lui Leon Troțki. Picturile lui Rivera sunt vii, grafice și adesea monumentale, aducând aceeași încărcătură politică și pasională ca și biografia sa personală. Combinând influențe europene precum cubismul cu o ideologie socialistă și o valorizare a moștenirii indigene și populare a Mexicului, a creat o nouă iconografie pentru arta și țara sa. A devenit una dintre cele mai importante figuri ale mișcării murale mexicane și a câștigat recunoaștere internațională pentru muralurile sale publice, în care a prezentat o viziune utopică dar accesibilă a unui Mexic post-revoluție. În 1931, Rivera a fost subiectul celei de-a doua expoziții monografice a MoMA. Această carte explorează amestecul unic de influență și ideologie care asigură poziția lui Rivera ca un pictor unic și în același timp universal, legat de experiența extrem de turbulentă a primei jumătăți a secolului XX în Mexic, dar și de subiecte precum revoluția și inegalitatea de clasă care continuă să ne vorbească astăzi.