În ciuda titlului său monocolon, această mică lucrare, care a fost finalizată de Wagner (1813-1883) în septembrie 1870 cu ocazia celei de-a ceasute aniversări de la nașterea lui Beethoven, nu se referă doar la acest mare compozitor.

Se referă de asemenea la Schopenhauer și la metafizica voinței, a muzicii, a viselor și a viziunii fantomelor; se referă la teatru, la Shakespeare, la Goethe și la Schiller; se referă la operă, la modă, la opinia publică, la cultura modernă în alte cuvinte; se referă la cultura națională a germanilor și francezilor, în contextul conflictului armat dintre ei și pe fundalul iminentei integrări politice a națiunii germane.

Este despre Artă în opoziția sa cu produsul artistic; dar, în esență și în primul rând, este despre însuși Wagner și apărarea filozofică a dramei muzicale.

Este cea mai importantă lucrare teoretică a lui Wagner după `Operă și dramă` și concentrează viziunile filozofice și estetice ale marelui compozitor în perioada târzie a operei și vieții sale.

Această prima traducere în limba română este făcută cu ocazia aniversării a două sute de ani de la nașterea sa.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]