În vremuri de întuneric și frică, cum este cea pe care o trăim acum în Grecia, avem două moduri de reacție: primul este să lăsăm întunericul să intre în sufletul nostru și să-l întunecă; celălalt este să valorificăm lumina pe care au acumulat-o panourile solare ale inimii noastre. Lumina este o forță vitalizantă. O mică lampă învinge și cel mai de nepătruns întuneric.

Ne refacem viața în lumina și o organizăm cât mai simplu posibil într-o lume care este complexă și lipsită de sens. Aceste mici texte care au fost adunate în acest volum sunt o încercare de a structura un astfel de microcosmos atunci când întunericul mă învăluia și mă amenința. Nu am avut intenția să le public. Le consideram foarte personale.

Și dintr-o întâmplare am realizat că nu există un motiv personal. Fiindcă suntem ființe raționale, suntem parte din societate. Iar comunitatea este cea care îți oferă un motiv să îți descoperi personalitatea, unică și irepetabilă, exact așa cum sunt amprentele tale digitale. Există interlocutori. Trebuie doar să poți să vorbești. Și așa a apărut această carte.