Cu textul său "Complexul Oedip și mitul oedipian", Erich Fromm decide să se confrunte cu ceea ce este considerat, chiar și astăzi, în mare parte, "piatra de temelie" a psihanalizei freudiene, complexul Oedip și relația "incestuasă" dintre fiu și mamă.
Examinând relația complexului freudian cu mitul grecesc antic al lui Oedip și, în special, cu "trilogia" sofocleiană - Oedip Tyrannus, Oedip la Colona și Antigona - Fromm întreabă direct: "Avea Freud dreptul să concluzioneze că acest mit confirmă opinia sa că impulsuri inconștiente incestuase și ură față de tatăl-rival pot fi detectate în fiecare băiat?"
În loc de un răspuns definitiv, el propune o ipoteză teoretică cu conotații psihanalitice, dar și politice, deoarece, prin examinarea schimbării sociale de la modelul matriarhal la cel patriarchal, se concentrează nu pe relația mamă-fiu, ci pe relația fiului cu tatăl.
(Din prezentarea de pe coperta din spate a cărții)
"[...] mitul poate fi înțeles ca un simbol nu al iubirii incestuase dintre mamă și fiu, ci al revoltei fiului împotriva autorității tatălui, în contextul familiei patriarhale. Căsătoria lui Oedip și a Iocastei este doar un element secundar, doar unul dintre simbolurile victoriei fiului care îi ia locul tatălui său și, împreună cu acesta, toate privilegiile sale." (Erich Fromm)
