Corfu a stârnit întotdeauna interesul nu doar pentru frumusețea sa, ci și pentru poziția sa la intrarea în Adriatica. A cunoscut mulți amanți, dar și mulți cuceritori. Potrivit autorului Jacques Baeyens, fost ambasador al Franței la Atena, primul cunoscut amanț al său a fost chiar Homer, care în opera sa o compară cu Edenul...

Prima contactare a corfiotilor cu un popor provenit din actuala Franță, normanzii lui Robert Guiscard, datează din 1084, iar a doua, cu anglo-francezii, care locuiau în zona Ligor, datează din 1267 până în 1386.

Jacques Baeyens se concentrează asupra celor două următoare perioade de prezență franceză pe insulă, valorificând o bogată arhivă de material inedit: perioada francezilor republicani (1797-1799) și perioada francezilor imperiali (1807-1814).

Potrivit autorului, Napoleon Bonaparte și-a propus încă de la început ca obiectiv strategic controlul Corfu de către francezi, având în vedere implicațiile geopolitice ale regiunii mai largi.

Căutând să câștige susținerea localnicilor, francezii subliniau la evenimentele oficiale relația locuitorilor insulei cu grecii antici, impuneau utilizarea limbii grecești ca limbă oficială pentru redactarea documentelor oficiale, au înființat la Corfu prima tipografie de pe teritoriu grecesc, au înființat primele școli, în care elevii erau învățați în limba greacă, și Academia Ioniană, precursorul Academiei Ioniene.

Sursele pe care le valorifică Jacques Baeyens susțin ipoteza conform căreia arhivele publice și private ascund încă dovezi valoroase, care așteaptă răbdătoare ca cercetătorii să le descopere pentru a contribui și ele la îmbogățirea cunoașterii istorice...