Italia, în acea vreme încă nefiind realizată ca stat unitar, a oferit sprijinul său nu doar pentru comuniile aspirații independente ale multora care au fost îndemnați să meargă dincolo de Adriatic, ci operând și pe teritoriul statelor individuale care o compuneau, pe multiple fronturi.

A celor care, din vocație sau constrângere, s-au exilat în Grecia, li s-au alăturat mulți care din peninsulă au oferit sprijin politic, logistic, cultural, datorită schimbului secular care deja avea loc cu grecii care frecventau orașele noastre, universitățile noastre, societățile noastre, hrănind un schimb economic și cultural care a fost, în acel moment, un teren fertil de colaborare și solidaritate.

Lucrările care sunt prezentate aici abordează subiecte, fapte și personaje care ni s-au părut semnificative în intentia de a sugera cât de extins a fost implicarea italienilor. Nu ne-am oprit în mod deliberat asupra problemelor militare, deoarece acestea reprezintă de cele mai multe ori doar actul final al unor parcursuri politice și intelectuale, dar colaboratorii au pus accentul pe multiplele forme și direcții în care s-a dezvoltat sprijinul.

Așadar, în urma colaborărilor mai umile, dar nu mai puțin importante oferite de mulți – mai mult sau mai puțin cunoscuți – în porturi și orașe, se alătură lucrările unor personaje precum, de exemplu, Vincenzo Gallina și Alerino Palma di Cesnola, care nu doar că au fost recompensați, dar au ocupat în noul regat al Greciei funcții de prestigiu, sau ca Giuseppe Chiappe, care din Idra a alimentat informația timp de lungi perioade, sau încă Giovanni Romey, spion de frunte care din rândurile otomane informa Comitetul din Zante.

Nu mai puțin importanți au fost Porro Lambertenghi și Giacinto Provana di Collegno, care nu doar că au menținut vie simțirea filhelenă în Patrie, dar s-au deplasat în Grecia pentru a da voce faptelor. Sau, încă, nenumărații medici care și-au oferit serviciile.