Ce facem când efectuăm o psihanaliză? Care este parcursul acesteia? Care sunt limitările ei? Cum se transmite și cum este posibilă formarea psihanalistilor? Cu siguranță, acestea sunt întrebări care străbat întreaga operă freudiană. Totuși, în textele acestui volum, întrebările de mai sus sunt ridicate într-un mod cât se poate de direct.

Există mai multe moduri de a citi aceste texte. Cel mai simplu ar fi să fie citite ca fragmente dintr-un manual unde sunt prezentate câteva instrucțiuni specifice pentru anumite manevre. Totuși, la începutul primului dintre acestea (Pentru introducerea terapiei), Freud avertizează că esențialul constă în faptul că aceste reguli, instrucții, observații tehnice prezentate ating textura inconștientului, permit emergența acestuia și marchează manifestările sale pe parcursul tratamentului.

În al doilea text (Amintire, repetare, procesare), Freud aduce mai multă lumină asupra însăși procesului de psihanaliză și asupra obiectivelor acesteia. În raport cu perioada în care au fost scrise aceste texte, lucrurile în psihanaliză au avansat mult. Cu toate acestea, așa cum subliniază într-un mod caracteristic și Lacan cincizeci de ani mai târziu, ca cititor al lui Freud, „nu există nimic mai sănătos, mai eliberator decât citirea directă a acestor scrieri” (Seminar, 13 ianuarie 1954).

Într-adevăr, citind aceste texte tehnice ale lui Freud, experimentăm un sentiment de eliberare. Pentru prima dată ni se oferă într-un mod clar nu doar reguli practice cu caracter util, ci și exemple din clinica freudiană.