„Petru, de mic, urma ca pe o ceremonie mișcările tatălui. Întotdeauna trebuia să se respecte ceremoniile acasă. Dacă ceva nu se făcea corect, dacă se abătea, îi strica ziua tatălui. În ochii unui copil mic, lumea se strica, se abătea”.
Anthie Tsirouki, cu prima sa piesă de teatru, INN ERR OO M, îndrăznește, într-o formă alegorică, să abordeze situații și eroi atemporali, dar extrem de contemporani. Abordează teme cotidiene într-un mod tăios, dar în același timp atât de discret perceput, încât să trezească cititorul și să-i provoace reflectarea, fără a-l însă îngreuna. Este o lucrare vie pe hârtie, care va prinde viață și mai mult pe o scenă de teatru în viitor.
„INN ERR OO M se dovedește, în special după marea pandemie, o lucrare foarte apropiată de noi: Acum camerele noastre sunt mai mult decât patru pereți – și caută să devină ceva mult mai complex. Oare reprezintă imagini ale unei identități ascunse dorite? Fragmente ale cererii pentru o tragedie existențială? Rămășițe ale unui moment teribil de predare, în care doar în această stare am existat și nimeni nu le va găsi vreodată în necrologurile noastre? Kaleidoscoape ale dorințelor reprimate sau ale instinctelor care în zadar s-au civilizat și așteaptă să revină?” afirmă caracteristic în notele introductive ale cărții Thanasīs Triarīdis.
