Desigur, „dacă”-urile Istoriei, „ce-ar fi fost dacă”, sunt doar o parte dintre enigmele cu care suntem chemați să ne confruntăm. Războiul ridică întrebări fundamentale care privesc atât natura umană în sine, cât și esența societății. Oare războiul scoate la iveală partea sălbatică a naturii umane sau, dimpotrivă, cele mai bune trăsături ale acesteia? La fel ca în cazul multor alte întrebări legate de război, răspunsurile posibile variază. Este războiul o componentă inseparabilă a societăților umane, strâns legată de om (asemănător cu așa-numitul păcat originar), ale cărei rădăcini se pierd în adâncurile timpului, când strămoșii noștri s-au organizat pentru prima dată în comunități? Este, oare, soarta noastră pecetluită irevocabil de semnul lui Cain? Suntem condamnați să ne distrugem unii pe alții? Poate că această opinie reprezintă o profeție periculoasă care se autoîmplinesc? Schimbările sociale conduc la noi forme de război sau, invers, războiul influențează decisiv schimbările sociale? Poate că, în loc să încercăm să aflăm dacă „găina a făcut oul sau oul a făcut găina”, putem conveni că războiul și societatea sunt legate indisolubil printr-o relație periculoasă, dar și potențial productivă? Poate războiul, cel distructiv, cel dur, care costă atât de scump în resurse umane și materiale, să aibă și efecte pozitive? Toate acestea sunt întrebări cu o greutate deosebită, la care voi încerca să răspund abordând tema „războiului” – așa cum, de altfel, vor încerca și alții care vor veni după mine.