Povestea lumii și evoluția umană sunt caracterizate de două elemente: rațiunea, în diversele sale forme, scrisă și orală, care reprezintă o trăsătură unică a speciei umane, și comunicarea între oameni care rezultă din utilizarea acesteia și leagă membrii speciei homo sapiens între ei, constituit un substrat esențial al organizării sociale la scară mare și mică.
Rațiunea și comunicarea necesită colaborarea mișcărilor, care extind sensul și „colorează” social conceptele, subliniază sau atenuează, dezvăluie sau ascund semnificații, sau oferă alegerea finală dintre mai multe sensuri conținute în propoziții sau narațiuni. Vecinii noștri italieni sunt cunoscuți pentru importanța pe care o acordă sinergiei dintre cuvânt și mișcare în discurs. De aici și celebra glumă despre italianul care, după un accident, risca amputarea ambelor mâini. Îngrijorat, a spus: „Și apoi, cum voi mai vorbi?”
Cu toate acestea, experiența mea de 30 de ani în psihiatrie și urmărirea unui număr mare de specialiști în psihiatrie m-a tulburat profund, constatând greutatea mică pe care psihiatrii medii o dau tulburărilor de limbaj și funcției psihomotorii. Aceasta este de înțeles, atâta timp cât sistemele moderne de diagnostic pun un accent mic pe disfuncția vorbirii și a comportamentului motric, din cauza faptului că nu constituie principalele simptome diagnostice care separă tulburările mentale între ele. Acest lucru se întâmplă din simplul motiv că apar în toate tulburările mentale, ceea ce duce la comunicarea perturbată a individului cu tulburare psihică față de mediul său.
Distingerea necesară a tulburărilor mentale devine o obsesie, iar tratamentul este direcționat către eliminarea „bolii” mai degrabă decât către restabilirea sau îmbunătățirea comunicării, care este întotdeauna perturbată.
Cărțile lui Vaios Peritoghianis și Victoria Zakopoulou subliniază necesitatea concentrării asupra tulburărilor de limbaj și a comunicării perturbate. Oferă elementele esențiale pentru înțelegerea acestor probleme, din perspectiva funcției cerebrale, dar ajută și cu descrieri analitice și exemple la recunoașterea acestor tulburări, pentru a ajuta profesionistul din sănătatea mintală în înregistrarea lor. Din această perspectivă, va constitui un ghid esențial pentru profesiile din sănătatea mintală.
Bibliografia bogată care o însoțește oferă oportunitatea celor interesați de a studia profund aceste probleme. Cu plăcere, o primesc în literatura grecească de sănătate mintală.
