Quartetul fundamental pentru ultimele zile ale lui Socrate. Platon, din Atena, care a pus bazele tradiției filozofice occidentale și este clasificat printre cei mai mari reprezentanți ai săi, s-a născut într-o familie prosperă și activă politic, în jurul anului 427 î.Hr. În tinerețea sa a fost admirator al lui Socrate și mai târziu a fondat prima instituție de învățământ superior din Occident, Academia, printre numeroșii săi absolvenți remarcabili numărându-se Aristotel. Tradiția îi atribuie lui Platon treizeci și cinci de dialoguri care dezvoltă metoda dialectică a lui Socrate și sunt scrise cu mare măiestrie stilistică, împreună cu "Apologia" și treisprezece scrisori. Cele patru lucrări din acest volum narează circumstanțele procesului și execuției lui Socrate în anul 399 î.Hr. În "Euthyphron", care se desfășoară cu săptămâni înainte de proces, Socrate și Euthyphron încearcă să definească puritatea. În "Apologia", Socrate răspunde acuzatorilor săi în proces și apără fără scuze parcursul său filosofic. În "Criton", o discuție despre dreptate și nedreptate explică refuzul lui Socrate de a accepta oferta lui Criton de a-și finanța evadarea din închisoare. Iar în "Phaidon" Socrate discută despre conceptul vieții de apoi și oferă argumente pentru nemurirea sufletului. Această ediție, care înlocuiește ediția originală Loeb de Harold North Fowler, oferă text, traducere și note ce sunt complet actualizate conform cercetărilor contemporane.