Cel puțin de la moartea lui Andreas G. Papandreou în 1996 încoace, toate guvernele grecești conduc o mișcare istorică dramatică de decadență și subminare a societății și economiei naționale a țării: dezvoltare economică virtuală bazată pe modele și servicii patologice de tip financiar și consum, gestionare defectuoasă și un uriaș dublu deficit public și privat, memorii de subordonare și servitute, o imensă criză demografică și ieșiri migratorii de cel puțin 500.000 de tineri.

În același timp, se observă o permanentă și structurată colaborare a elitelor politice ale țării față de toate cerințele istorice-strategice ale Turciei referitoare la Republica Cipru, Marea Egee și Tracia. Această cercetare explică istoric de ce se întâmplă acest lucru, evidențiază cu date ascensiunea spectaculoasă a economiei turcești în raport cu cea a Greciei și definește Turcia ca o putere regională imperialistă (sub-imperialism), întrucât exportă atât de mult capital cât și putere.

În același timp, printr-un dialog fantezist pe care îl dezvoltă între Ahmet Davutoğlu și Panagiotis Kondylis, răspunde la întrebările cheie despre ce ar trebui să facă Grecia pentru a contura un alt model de dezvoltare socio-economică, precum și o descurajare credibilă împotriva agresivității turce în Marea Egee, Tracia și Cipru.