Când fotografiile vorbesc elocvent, când călugării nu vorbesc, având o conversație cu Dumnezeu, prin care doar astfel li se dă valoare tăcerii, atunci ce să scrii? Numai ceea ce se vede fotografiezi.

Însă, dincolo de fețele ridate și mâinile aspre, feroneriile chiliilor, pietrele bine cioplite din zidurile de piatră uscată, în arsanale, în turnuri, în clopote și în biserici, cu cruci intermediare.