Pentru prima dată, suntem nevoiți să studiăm nu doar o cultură care a dispărut, ci și viitoarea decădere a propriei noastre societăți. De la cercetarea istorică, am trecut la prognoză. În fața colapsului actual, nu este posibil să facem un pas înapoi, spre deosebire de orice colaps care a avut loc în trecut.

Colapsul poate fi înscris în firul timpului istoric, ceea ce ajută la interpretarea acestuia. Acest lucru este imposibil în cazul colapsului actual, care ne obligă să facem speculații cu privire la viitor. Pe măsură ce se apropie, nu ne putem baza decât pe intuiția noastră și pe prevestiri - cu siguranță întotdeauna mai vizibile - ale unei disfuncții generale.