Citirea poeziei este o experiență dinamică și în continuă evoluție și necesită exercițiu, perseverență și un permanent acord cu sinele nostru bine ascuns, pe care cotidianul se grăbește să-l cufunde în uitare.

Cuvântul poetic este întotdeauna pur, este mister, iubire, revoluție, nu este doar o formă de artă, ci este identic cu creația, cel mai copleșitor moment al expresiei umane.

Când citesc o poezie, cred că este o notare care așteaptă să fie interpretată de cititor, că particip la un ritual. Poetul se adresează nouă și ne cere să facem ceva pentru a proteja misterul existenței noastre și al lumii de degradarea pe care o aduce normalitatea, ne cheamă la o dorință fertilă pentru o evaluare altruistă a vieții, pentru demnitate și rezistență la zumzetul măsurii și uitării vremurilor.

Împărtășesc cu voi că frumusețea poate și creează legături puternice între diferite arte. Arta este o pendulare constantă, cuvântul poetic are o disponibilitate nelimitată și este o artă excepțională în îngrijirea vieții și o sursă de inspirație muzicală.

Martha Menachem