Traducând Hamletul, adesea credeam că această tragedie shakespeariana ar putea fi intitulată astfel: Hamlet, iată omul.

Hamlet amână, se îndoiește, se bâlbește, se sfiește, dar nici măcar o clipă nu se gândește la renunțare sau la inactivitate. Se zăpăcește, dar nu cedează, adesea comportamentul său denotă o confuzie în privința a ceea ce trebuie să facă, dar se recuperează repede.

Oscilațiile sale nu constituie frică. Dimpotrivă, acestea demonstrează o reflecție complexă în jurul cerinței pe care trebuie să o îndeplinească. Shakespeare, ca cel mai mare poet, profitând de eroismul lui Hamlet, își ia ocazia de a crea un personaj căruia îi încarcă aproape toate calitățile umane, toate virtuțile și slăbiciunile ființei umane, toate meritele și toate pasiunile sale.

K. L.