Întotdeauna, dar mai ales astăzi, Biserica caută rădăcinile existenței și alcătuirii sale în instituțiile ei liturgice și mai ales în taina Sfintei Euharistii.

Aici se realizează însăși lucrarea mântuirii noastre; înfrumusețarea, prin harul Sfântului Duh, a firii divine cu cea omenească; întruparea misterioasă a Fiului lui Dumnezeu și comuniunea firii noastre muritoare cu trupul Lui sfințit, deificarea și mântuirea noastră.

Pentru deschiderea ochilor sufletului nostru către această lume misterioasă, nu există, poate, un colir mai bun decât „Interpretarea Sfintei Liturghii” a Sfântului Nicolae Cabasilas.

Textul patristic clasic din genul său are atâta prospețime și actualitate câte are însăși Sfânta Scriptură a Liturghiei noastre, deoarece constituie un comentariu autentic și veritabil al acesteia.

Ambele sunt scrise sub luminarea harului aceluiași Sfânt Duh, care a condus Biserica la redactarea, comentariul și înțelegerea tradiției noastre liturgice.