Erorile analistului pot funcționa ca o pânză, prin care se va țese negativitatea traumei. Analizatul așteaptă să regăsească trauma în prezent, deoarece atunci, când s-a întâmplat, nu a fost acolo.

Sadismul analistului se întâlnește cu masochismul analizatului și invers. Când și cum devine masochismul gardianul vieții și când lasă loc impulsului morții, cu consecința că succesul duce la Reacția Terapeutică Negativă și „loveste” atât analistul cât și analizatul?

Cine, în cele din urmă, analizează pe cine?