Trăind la poalele muntelui Helicon în Beoția, undeva în mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr., Hesiod este cel mai vechi poet al lumii grecești antice, alături de Homer. Este considerat ca fiind fondatorul gândirii teologice grecești și este primul care a introdus concepte morale, cum ar fi speranța, justiția și hybrisul, în poezia sa.

Poeziile sale epice au fost influențate de tradiția orală ionic a hexametrelor dactilice. Doar trei au supraviețuit intacte și altele în fragmente.

Cea mai veche poezie a lui Hesiod, Theogonia, povestește despre creația lumii și a zeilor, venind din Noapte, Mare și uniunea Pământului cu Uranus. Lucrări și zile este un hymn dedicat lui Zeus, tatăl puternic și drept al olimpienilor. A treia lucrare, de obicei atribuită lui Hesiod, este Scutul lui Hercule, care povestește despre bătălia dintre Hercule și Cicnus, și descrie scutul eroului teban.