Mănăstirile, păstrătorii credinței noastre, nu sunt doar locuri de închinare, liniște, contemplație și rugăciune. Instituții sacre, locuri sfinte ale abnegației.

Locuri unde au trăit călugări cunoscuți, mai puțin cunoscuți dar și necunoscuți, au fost "Arcă" care au păzit comori de neprețuit. Au fost în vremuri întunecoase ochi neadormiți care au salvat conștiința noastră națională, au păzit sfintele și cele mai de preț ale acestui loc și au menținut viu patrimoniul nostru național.

Ateliere de educație și refugii pentru cei persecutați în perioada lungă de sclavie, au devenit adesea avanposturi ale luptelor de eliberare, iar în timpul Revoluției multe dintre acestea au plătit scump participarea lor la lupta pentru independență.